Incerc sa povestesc o intamplare din timpul unui atac in livada unui vecin plecat de-acasa. Informat despre dezastrul ce avea loc in ograda lui, omul se intoarce degraba si ne prinde in plina activitate; panica a fost mare; tovarasii de fapte, "mai mari", tabara pe mine cu toata agoniseala si o indeasa in hainele mele, asa incat, luat pe nepregatite, am ramas tintuit locului, plin de tot felul de fructe. Apare stapanul casei si, dupa ce-si descarca injuriile asupra mea, ma indreaba de ce nu am fugit si eu ca ceilalti; observa ca sunt "umflat", incepe sa ma scuture, fructele imi cad din si de sub haine. Furia lui se transorma intr-un hohot de ras zgomotos.
Tata se "juca" cu creionul chimic pe o foaie alba, langa soba alb varuita. Eu, venind de la joaca inarmat cu o pusca de lemn si cu multa sfiala, ma apropii de tatal meu cel cocosat de boli si cu picioarele umflate, sa vad daca a terminat de desenat vaca cea cornuta si slabanoaga pe care Nea Gogu o batea fiindca nu statea la muls. Stau si privesc, observand cum creionul din mana tatii alearga intr-un dute-vino de linii sigure, scotand forma la suprafata. Au aparut mai intai capul, gatul, corpul cel slabanog, de puteai sa-i numeri coastele; in sfarsit, picioarele-i cu copitele strambe. "Asta-i! E chiar vaca rautacioasa", imi zic in gand. Observ in teancul de desene si o pereche de cai bine hraniti, cu burtile mari si cu pete, ca ai lui Mos Jurubita, carutasul. Intr-un tarziu tata ma simte, isi aprinde o "maraseasca" si ma trimite la joaca....
A doua zi gasesc desenele pline de ulei de gatit, mototolite si aruncate prin curte. Le folosise mama la impachetat mancarea.
Coplesit de boli, tata a murit, in 1980. De atunci, am ramas cu totii pe capul mamei.
Mama cocea paine si placinta la cuptorul de lut din curtea casei iar noi ne strangeam pe langa ea nerabdatori, veniti de la zbenguiala, obositi si plini de praf; ne strangeam cu totii: copii, caini si pisici. Mirosul se raspandea ademenitor, dus de vant, si uite asa se facea ca aveam vizite. Cu cata nerabdare o asteptam pe mama cand venea de la C.A.P, incarcata cu lapte, branza, fructe si alte bunatati. Mama stia sa ne peticeasca ca nimeni alta, intocmai ca pe niste saci de grau. Intr-un fel, si noi eram un fel de saci.
Vaduva, cu cinci copii, dovedeste o discretie si o blandete pe care mi-e greu sa o descriu.
Atunci cand voi pleca singur, culegand flori, imi va fi greu sa le car, ma va ajuta o imagine contrafacuta. Voi cara un vas pe umerii uzi, pe chipul meu va inflori un zambet lipsit de inteles. Ma grabesc sa fug cu campul pe mine, capul infloreste, iutesc pasul, radacini ma patrund, imi cade o batista, suflu pe ea inegrit, nasul ma paraseste.
O tigara aprinsa scrumeaza pe fanteziile mele revoltate, se gandeste aici. Eu fug de lucruri nestiute, gasesc o intrebare: ce faci cu tine?
Ninge; pe trotuar trec tot felul de picioare grabite si negrabite, obosesc si se uda, capetele devoreaza bucuria zapezii cu nesat, o pereche urineaza pe copilul plangacios, copilul inghetat se topeste razand de sufletele usuratice.
E frig si eu patinez lejer in vant, singur; pe strada, zgomotele se dezlantuie.
Sunt somnoros si aud gemete, vin colindatorii; o bucata de aer rece ma izbeste-n fata si eu gesticulez sa ma trezesc.
Sughit atunci cand trec traversand peste calatori, ma furisez gol sub fusta femeii, un fenomen mai cald imi frige obrajii, sa intru sa ma spal de negreala; un vas frumos ma imbie de parca totul nu ar conta la nimic. Eu intru sa-mi spal presupusul pacat amplificat, ma trezesc mancand - mancarimile imi ataca toata subpielea. Ma ingras de grasimile altora, femei imi storc grasimile din fesele lor crete in cap, furnicandu-mi ideile obeze.
Ma indepartez spre necunoscut sa fac ceva ce nu am facut vreodata.
Gandesc ca sunt norocit, unii imi zic ca-s fericit, ca sunt puternic, ca sunt boem, ca fac cai verzi pe pereti, sa cred ca timpul sta cand lucrez...
Sa cred ca-mi beau clipele mancand gandurile, sa cred ca norocul salasluieste in fecale si iese atunci cand se sufoca de miros.
In Camera mea copilaroasa am incercat sa devin matur si sa ma joc serios.
Imi este dor de campuri intinse si case nepoluate, dar luminate de soare.
Ce misc, incotro misc...
Ma agat cu disperare de culori, incercand sa scot cat mai mult de la ele, de parca de la ele astept o improspatare acum;
Un sut in cur, sa ma avante inainte.
Incerc sa scriu ceva despre mine, dar ceata se lasa precum o cortina si nu ma lasa sa scot capul care se balangane cand stanga-drept, cand dreapta de tot,
dar ce dracu fac eu, am inceput sa vorbesc...
Eu nu am dupa cine sa ma ascund, deci vorbesc, o sa vina primavara
cu verdele de
toate
culorile....